Axa 5 - Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural

5.1 - Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural

5.1 - Impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi a identității culturale

Patrimoniu cultural

Salvarea de la pieire a Mănăstirii Aninoasa, prin restaurarea temeinică realizată aici, reprezintă un act care bucură, deopotrivă obștea, autoritățile și comunitatea locală, dar, mai ales, îi odihnește pe închinătorii și vizitatorii care trec pragul ansamblului. Fiind monument istoric, restaurarea lui adaugă un nou obiectiv valoros pe lista elitelor culturale, istorice, artistice și spirituale ale țării noastre și ale întregii Europe. Credem că prin restaurarea monumentelor românești și prin promovarea lor nu facem altceva decât să spunem Europei povestea noastră. Cultura este valoarea pe care, cu toate că o înţelegem diferit, o recunoaştem cu toţii, drept pentru care reprezintă una dintre priorităţile strategice pe termen lung ale omenirii. Parte din cultura noastră națională, este și Mănăstirea Aninoasa, valoros monument de secol XVII, care a prins grai nou prin restaurarea abia încheiată și care își va spune povestea peste veacuri, definindu-ne identitatea, ca neam, în fața întregii lumi. Lucrările de restaurare a Mănăstirii Aninoasa au durat 45 de luni, creându-se spații pentru ateliere, care pot fi, periodic, interactive, a fost amenajat spațiul aferent colecției muzeale, a fost îmbogățit patrimoniul mănăstirii prin extragerea de fresce, care vor putea fi văzute de pelerini şi turişti. S-a restaurat întregul ansamblu, fiind acoperit cu tablă de cupru și luându-se măsuri pentru stoparea igrasiei, a fost restaurată valoroasa pictură, care este un punct de mare interes pentru vizitatori și specialiști. Mănăstirea Aninoasa este un monument românesc valoros prin istoria, arta și spiritualitatea sa, fiind construită în anul 1677, de către Tudoran Vlădescu, membru al unei familii boiereşti foarte cunoscută şi înstărită în Evul Mediu, rudă cu boierii Cantacuzino. Lăcaşul păstrează şi astăzi multe dintre atributele estetice şi religioase din vremurile de demult. Racla cu o părticică din moaştele Sfântului Nicolae, arhitectura brâncovenească, întregită de arcade şi firide ce amintesc de gotic, pictura faimosului Pârvu Mutu Câmpulungeanul (canonizat în anul 2017), readusă la lumină de sub fumul gros, care o acoperea până deunăzi, aspectul de fortăreaţă, cu ziduri crenelate din piatră şi cărămidă, netencuite, prezenţa a două gropniţe cu tuneluri de evacuare în caz de pericol, toate acestea, alături de miile de flori îngrijite cu drag de către măicuţe, îi atrag pe vizitatori.